Adrian Dică, artist vizual din București, și-a construit parcursul între atelier, expoziții internaționale și un efort constant de a-și găsi locul pe piața de artă. În 2024, una dintre lucrările sale a fost prezentată la Academia Regală de Arte din Londra, unde a avut un preț de 6.000 de lire sterline.
Născut în 1984, la Alexandria, Adrian Dică locuiește și lucrează în București. A absolvit Universitatea Națională de Arte din București, unde a urmat atât studiile de licență, cât și masteratul, la clasa profesorului Marcel Bunea.
Drumul către pictură nu a fost unul direct. Artistul a absolvit un liceu cu profil mate-info și a trecut apoi prin domeniul economic, înainte ca studiile de artă să-i ofere direcția profesională pe care o căuta.
„Am ajuns la pictură pe un drum destul de ocolit”, povestește Adrian Dică. După terminarea facultății, în 2016, atelierul a devenit centrul activității sale, iar practica de zi cu zi i-a schimbat treptat felul de a privi pictura: „Cu timpul a apărut disciplina. Lucrezi, greșești, revii, distrugi, păstrezi, începi din nou. După niște ani, pictura devine un mod de a gândi”.
Expozițiile care i-au deschis drumul
Lucrările lui Adrian Dică au fost prezentate în România, în Regatul Unit și în mai multe orașe europene. Printre spațiile și evenimentele unde a expus se numără:
- Academia Regală de Arte din Londra, în cadrul Royal Academy Summer Exhibition, în 2024;
- London Art Biennale;
- Muzeul Național de Artă al României din București;
- Muzeul Național de Artă din Chișinău;
- Galeria Five Plus din Viena;
- Galeria Quadro din Cluj;
- Galeria Jecza din Timișoara.
Experiența de la Londra a venit după participarea la London Art Biennale. Artistul își amintește că lucrarea expusă la Academia Regală era aceeași pictură pe care o vedea în atelier, însă contextul i-a schimbat complet percepția asupra ei.
„Era aceeași pictură pe care o știam din atelier, doar că se afla acum într-un loc prin care treceau zilnic foarte mulți oameni”, spune Adrian Dică. După acea apariție au urmat alte expoziții de grup în capitala britanică, precum și participarea la Art on a Postcard, unde două lucrări din seria SEEDS au fost vândute ulterior la licitații.
Artistul își dorește ca prezența sa la Londra să nu rămână una ocazională, ci să se transforme într-o colaborare și o expunere mai constantă. Lucrările sale se află în prezent în colecții publice și private din România, Regatul Unit, Statele Unite și țări din Uniunea Europeană.
Primele vânzări și prețul picturilor
Prima lucrare a lui Adrian Dică a fost vândută în 2013, cu puțin timp înainte de examenul de licență. Tabloul făcea parte din suita pregătită pentru examen, iar cumpărătorul a plătit puțin peste 1.000 de euro, inclusiv taxele.
Lucrarea a ajuns în sala de conferințe a unei bănci importante din România. Pentru artist, momentul a fost important nu doar prin valoarea tranzacției, ci și prin faptul că pictura urma să înceapă o viață nouă, într-un spațiu pe care el nu îl mai putea controla.
Cea mai mare vânzare a sa a fost realizată către un colecționar privat britanic, pentru 6.000 de lire sterline. În cazul altor vânzări private importante, sumele s-au situat, în general, între aproximativ 2.000 și 7.000 de euro.
Adrian Dică spune că fiecare lucrare cumpărată cu câteva mii de euro aduce atât satisfacție, cât și o presiune suplimentară. Prețurile deja stabilite devin repere pentru viitoarele lucrări și îl obligă să păstreze consecvența în evoluția sa artistică.
Seria „SEEDS”, lucrată de peste un deceniu
Artistul lucrează, de regulă, în serii, iar unele idei revin în atelier timp de mai mulți ani. Un exemplu este SEEDS, proiect început în urmă cu peste zece ani și construit în jurul unor picturi de mici dimensiuni, fiecare măsurând 15 × 15 centimetri.
În august, 12 lucrări din această serie au fost prezentate în curtea Palatului Cantacuzino – Muzeul Național „George Enescu”. Adrian Dică le-a coborât de pe perete și le-a așezat aproape de nivelul solului, astfel încât să sugereze niște semințe.
În timpul proiectului, artistul a intrat în spațiul expozițional cu o cazma pe umăr, iar gestul semănatului a devenit parte din lucrare. Seria, începută fără un plan legat de locul în care va fi prezentată, a ajuns astfel într-un cadru la care pictorul nu se gândise la început.
Se poate trăi din pictură?
Piața românească de artă se dezvoltă lent, crede Adrian Dică, deși există colecționari și cumpărători dispuși să plătească mii de euro pentru o pictură. Printre cei interesați se află și familii tinere, iar o parte dintre lucrările sale se află deja în colecții private din țară.
Artistul consideră că vânzările, expozițiile, premiile și aparițiile internaționale se susțin reciproc. O lucrare cumpărată la un anumit preț influențează așteptările pentru următoarele, iar parcursul profesional devine strâns legat de încrederea colecționarilor.
„Se poate și nu se poate”, spune Adrian Dică despre posibilitatea de a trăi exclusiv din pictură în România. Veniturile nu apar cu regularitatea unui salariu: pot exista perioade fără vânzări, urmate de o tranzacție care schimbă situația financiară pentru o vreme.
Pentru a-și păstra libertatea artistică, pictorul a dezvoltat și activități creative, digitale și educaționale. Acestea îi oferă stabilitate și îi permit să nu își adapteze picturile doar în funcție de ceea ce crede că s-ar putea vinde.
Refuzurile și lucrările de referință
Înainte de expoziția de la Academia Regală, Adrian Dică a trimis lucrări, dosare și aplicații către numeroase instituții și evenimente. Unele propuneri au fost respinse, iar altele nu au primit niciun răspuns.
Artistul spune că un refuz trebuie privit în legătură cu juriul și contextul unui anumit moment. Pentru el, consecvența contează mai mult decât fiecare rezultat în parte, iar acceptarea la Royal Academy a venit după ani de încercări.
Două picturi realizate în 2017 ocupă un loc special în activitatea sa: Bold Untitled X și Pink Issue, ambele având dimensiunea de 150 × 150 de centimetri. Prima se află încă în depozitul artistului și a fost recompensată cu un premiu la Confluențe/Institutul Balassi București, în 2018.
Pink Issue a ajuns într-o colecție privată din București și a stat la baza direcției pe care Adrian Dică a explorat-o în următorii patru-cinci ani. În cazul celeilalte lucrări, pictorul spune că încă încearcă să dezvolte terenul artistic pe care aceasta l-a deschis.
Atelierul, locul deciziilor
Pentru Adrian Dică, atelierul este spațiul în care își verifică ideile și își asumă alegerile. Unele picturi se conturează rapid, în timp ce altele rămân săptămâni întregi în fața lui, fiind acoperite, modificate și reluate.
Artistul spune că a învățat să accepte și accidentele apărute în timpul lucrului. În opinia sa, picturile păstrează nu doar imaginea finală, ci și urmele perioadei în care au fost realizate, asemenea unor pagini dintr-un jurnal personal.
Adrian Dică vede atelierul ca pe un spațiu stabil, în contrast cu relațiile schimbătoare cu clienții, cursanții sau proiectele comerciale. „Pictura este felul meu de a argumenta relația cu uitarea”, mărturisește el.
În privința inteligenței artificiale, pictorul consideră că producția uriașă de imagini digitale va pune într-o lumină nouă obiectele realizate manual. Pentru el, materia, pigmenții, vopseaua, baițurile, materialele industriale, gestul și timpul de lucru oferă unei picturi o prezență pe care imaginea nu o poate înlocui.
