Se zice că unic este Maramureşul! Departe de modernism şi tehnologie sofisticată Maramureşul te face să te simţi fabulos! Îti demonstrează că pentru a te simţi bine nu ai nevoie neaparat de smart-phone-uri sau de jacuzzi. Aici pur şi simplu te relaxează peisajele, oamenii, simplitatea, calmitatea, păstrarea obiceiurilor de sute de ani… Tot ce vezi în Maramureş te face să meditezi.
Iubitori patrie, de străbuni, de istorie, de lucruri sfinte, de muncă, de frumos. Maramureşenii pun preţ pe calitatea umană şi pe legături sufeteşti mai mult decât pe avuţiile care fură mintea atâtor oameni.
Oare nu ar fi fost uşor să facă porţi clasice în loc să creeze adevărate opere de artă ? Sigur că le-ar fi fost uşor să nu mai sculpteze în lemn tot felul de figuri geometrice, de păsări, de cruci, de şerpi, de figuri antropomorfe, de arbori ai vieţii sau de discuri solare. Dar cu ce li s-ar fi dus renumele maramureşenilor dacă nu prin faptul că sunt adevăraţi iubitori de tradiţii?
Maramureşul ne invită şi pe culmile munţilor săi în staţiunile Borşa, Izvoare, Mogoşa,care sunt prevăzute cu pârtii moderne de schi, iar pentru ape minerale puteţi merge la Ocna Şugatag. Să nu cumva să omiteţi să mergeţi să vedeţi Cheile Tătarului, Creasta Cocoşului, Cascada Cailor,Rezervaţia Pietrosul Rodnei şi lacurile Lala, Iezer şi Buhăiescu. O mocăniţă parcurge 42km. pe Valea Vaerului trecând prin tuneluri săpate în stâncă, doar ca să arate doritorilor frumuseţile naturale româneşti.
Comunităţile maramureşene păstrează şi astăzi numeroase instalaţii gospodăreşti tradiţionale-mori, horincii, pive,oloiniţe,pive,vâltori. Să nu credeţi că sunt ieşite din uz toate acestea. Când se apropie marile sărbători femeile se adună la vâltoarea satului să spele cergile (păturile). Cât despre horincii, acestea se folosesc pentru a se face băutura dublu distilată, numită ţuică prin alte locuri. Să nu mai vorbim despre portul popular, care reprezintă o comoară pentru fiecare maramureşean. Porturile sunt nelipsite la biserică , la festivaluri populare sau la târguri.
Străbătând ţara Maramureşului ne lăsăm cuprinşi încetul cu încetul de o energie vitală, de o bucurie care dă sens celor mai mărunte lucruri. Aproape fiecare sătuc din Maramureş se mândreşte cu câte o biserică veche din lemn şi cu alta nouă,din piatră. Ţara Maramureşului este renumită pentru bisericile cu turle înalte şi ascuţite , cu decoraţii meşteşugit sculptate. Aici nu găseşti om care să fi lipsit de la slujba de Paşte şi să nu fi dus bucatele la sfinşit. Anual, pe 15august, de Sântămăria Mare , lungi şiruri de copii şi adulţi îmbrăcaţi în haine albe pornesc în pelerinaj spre Mănăstirea Moisei ,purtând în mâini steaguri bisericeşti. Una dintre cele mai importante sărbători din Maramureş este Luminăţia sau Ziua morţilor. La sfâşitul lunii octombrie toată lumea se adună la biserica din cimitir, unde are loc slujba de pomenire a celor morţi. În memoria celor ce au plecat dintre noi se împart dulciuri şi se veghează la lumânările care se zice că ţin lumină celor de pe lumea cealaltă.
Câteva dintre bisericile importante ale zonei sunt :
Mănăstirea Bârsana, aşezată pe Valea Izei, este o icoană a sufletului creştin ortodox maramureşean, o speranţă pentru un viitor binecuvântat, este un loc sfânt unde natura se uneşte cu Biserica în Liturghie cosmică.
Biserica din Şes din Ieud costruită în 1718, biserică ce păstrează o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă şi lemn.
Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din Plopiş a fost construită de Ioan Macarie la sfârşitul secolului XVIII şi a fost pictată în 1811 de zugravul Ştefan din Şişeşti. Originalitatea acestului locaş de cult constă în profilul trolibat al boltei naosului, caz unic în rândul bisericilor de lemn din Maramureş.
Tot o biserică cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril se află şi la Şurdeşti, sat d pe valea râului Cavnic. Ea a fost construită în 1766 şi pictată în 1783 de Ştefan din Şişeşti. Biserica prezintă un turn cu o înălţime de 54 de metri iar iconostasul se remarcă prin elemente sculptate de factură barocă şi prin icoanele pictate cu fonduri de aur.
Atât români cât şi străini ştiu că Maramureşul are renumit cimitir care vede moartea cu totul altfel decât suntem obişnuiţi, este vorba evident de Cimitirul Vesel. Crucile albastre din lemn sunt creaţia sculptorului Ion Stan Pătraş şi a urmşilor săi. Ele poartă inscripţionate epitafuri naive care rezumă în chip hazliu viaţa celor care se odihnesc acolo. Pe fiecare cruce ,în loc de fotografie este sculptată şi pictată o scenă ilustrativă din viaţa celui decedat.
Maramureşenii privesc cu seninătate fraza :
”Din lut suntem, în lut ne întoarcem.”
un reportaj Revista Click
