REVISTA CLICK

Bucataria in Minorca – Spania

Iulia Vlada — Wed, 16 May 2012 09:44:29 +0000

Bucătăria tradițională minorcană se bazează pe produse de sezon. La loc de cinste este lobster bouillabaisse (homar ), deși există variații de moluscă și pește. Alte opțiuni includ oliaigua, un amestec ușor prăjit de ceapă, usturoi, apă, ulei și pâine; potârniche cu varză; arros de terra, grâu combinat cu cârnații specifici minorcani; delicioase vinete umplute coapte; rubiols din legume și pește. Carn i Xua este un cârnat din carne de porc și slănină. Camot este o budincă neagră cu un gust distinctiv de fenicul, plantă cu flori galbene.

Cele trei ingrediente principale ale bucătăriei minorcane sunt maioneza, brânza Mahon-Minorca și ginul.

Când vine vorba de cofetărie , putem alege din dulciurile tradiționale precum pastissets și crespells umplute cu conserve sau brânză de vaci; flaons din brânză; ensaimadas în formă de spirală din făină, zahăr și grăsime animală; gemuri și marmelade; amargos din migdale. Să nu uităm delicioasa înghețată.

Vezi si:

~ Minorca -Spania

Timp liber si spectacole in Minorca

Iulia Vlada — Wed, 16 May 2012 09:38:47 +0000

Vizitatorii Minorcăi vor fi fermecați și de multitudinea de activități disponibile acolo. Marea, satul, târgurile, sărbătorile locale joacă un rol în petrecerea timpului.

Pentru turiștii care vor să se bucure de mare, Minorca este o alegere ideală, cu patru cluburi de sporturi nautice (Es Castell, Mao, Fornells și Ciutadella), unde sunt organizate regate și alte activități în timpul lunilor de vară. Este și locul de desfășurare a concursurilor de pescuit subacvatice. La centrele de sporturi nautice din Mao, Ciutadella și Fornells, turiștii pot practica orice, de la cabotaj, motorsailing la windsurfing (unul dintre cele mai bune locuri este portul de la Fornells), surfing, scuba diving (scufundări), canotaj. Când nu se desfășoară concursuri sunt organizate excursii cu barca în jurul insulei. Pe plajele situate în apropierea proprietăților rezidențiale există o varietate de activități distractive adecvate pentru întreaga familie, existând plăci pentru surfing, bărci cu vâsle și hidrobiciclete.

Există nenumărate locuri care așteaptă să fie descoperite de turiști. Acestea nu sunt ușor accesibile cu mașina, așa cum se poate ajunge la ele cu bicicleta, călare sau pe jos. Cele mai bune luni pentru a călători sunt iunie, iulie, septembrie și octombrie. Temperaturile nu trebuie să fie prea mari.

Sunt organizate tot felul de excursii de grup, cum ar fi programul cuprinzător de la Primăria orașului Sant Lluis, dar puteți merge și singuri.

La sărbătorile populare, caii sunt starurile spectacolului, în timp ce mii de oamenii din partea locului dansează în modul lor propriu. Prima este cea mai mare sărbătoare de pe insulă, Sant Joan, atunci când, în conformitate cu tradiția, străzile din Ciutadella vibrează de evenimente festive ce atrag miulți oameni. În fiecare lună iunie, locuitorii sunt treziți din existența lor liniștită de sărbătoarea unică și de neînlocuit. Începe cu sunetul tobelor și al flajeoletului, în timp ce fabioler (cineva care anunță ceva) spune localnicilor și turiștilor să se pregătească de sa qualcada (parada de cai) și tradiționalul jaleo, când cei mai îndrăzneți tineri sar în piață cu caii pe ritmul muzicii. Un rol important este jucat de caixers sau călăreți, special aleși să ia parte la sărbătoare, în conformitate cu un protocol strict ce asigură faptul că evenimentul ține la tradiție. Odată ce Sant Joan s-a încheiat, alte orașe și sate au propriile lor festivități de vară, fiecare cu propriile caracteristici, deși caii fac parte din acestea în toate cazurile. Pe fondul unui vacarm de strigăte de bucurie, aplauze, ideea este să se apropie de cal și să-l facă să sară. Într-un cuvânt, sărbătorile din Minorca trebuie văzute pentru a crede.

Această afecțiune pentru cai este totuși reflectată în alte moduri. În fiecare an sunt organizate competiții pentru a arăta superba constituție și alte calități ale rasei autohtone. Există de asemenea curse de trap și galop în hipodromurile din Mao și Ciutadella și cluburi private de echitație în Mao, Es Migjorn și Sant Lluis, în timp ce dresaje au loc la Clubul Escola Menorquina în Ferrieres. Începătorii pot participa la cursuri de călărie în mai multe orașe, pe când cei mai experimentați ar putea închiria un cal.

Artele locale și meșteșugurile se învârt în jurul olăriei și producției de abarcas (o formă de încălțăminte caracteristică mediului rural), deși găsim și nuiele, bijuterii, bunuri din piele, imprimare pe textile. Lucrul interesant despre vase este dimensiunea lor generoasă și faptul că sunt realizate din lut de pe insula proprie.

Există produse de la fermele locale: miere, brânză, gem, conserve. Putem umple valizele cu o varietate de mâncăruri fine: produse alimentare ca sobrasada, cârnat tipic din Baleare și brânza Mahon-Minorca; împreună cu băuturi ca ginul, combinat cu lămâie pentru a face faimoasa pomada, asociată în general cu sărbătorile de la sat, apoi lichiorul propriu de plante medicinale din Minorca. Am putea încheia cumpărăturile alegând un suvenir din gama largă de bijuterii, produse din piele și încălțăminte.

Vezi si:

~ Minorca -Spania

De vizitat in Minorca – Spania

Iulia Vlada — Wed, 16 May 2012 09:14:56 +0000

Cu peste 1.000 de monumente megalitice, Minorca este la scară largă un muzeu în aer liber, unde piatra apare într-o varietate de forme și dimensiuni, conform bunurilor de pe insulă: taulas în formă de T, mormintele navetas sau mormintele preistorice, talayots sau turnurile preistorice, împreună cu siturile funerare, morminte megalitice și, dintr-o perioadă mai târzie, orașe romane și bazilici paleocreștine. Aceste bijuterii arheologice pot fi vizitate pe tot parcursul anului, cu avantajul că siturile valoroase sunt clar semnalizate și ușor accesibile de la drumurile principale.

Primele monumente din Minorca au fost morminte megalitice: camere funerare de piatră folosite pentru a îngropa mici comunități, cum e cazul lui Binidalinet. Naveta, care nu se găsește în altă parte, este, probabil, cea mai elocventă trăsătură a Minorcăi preistorice. Numită astfel pentru asemănarea cu o navă răsturnată (‘’nave’’ în spaniolă pentru ’’navă’’), naveta a fost folosită inițial ca spațiu de locuit și mai târziu pentru îngroparea morților. Cel mai cunoscut exemplu este cel de la Es Tudons. Alte construcții asociate cu moartea sunt siturile de coastă funerare situate în rigole, pe stânci sau în golfuri, cum este cazul lui Cales Coves, Caparrot de Forma și Cala Morell.

O altă trăsătură simbolică se găsește în talayot, un turn gigantic construit din mii de pietre uriașe cu scopul de a apăra teritoriul. Legenda spune că din vârful unui turn este posibil să vezi următorul. Dacă vom urca pe acesta, îl putem vedea pe al treilea și din vârful celui de-al treilea pe al patrulea; și așa mai departe succesiv pentru a finaliza turul celor 200 de turnuri împrăștiate în jurul insulei. Fără îndoială, cel mai faimos turn este Talayot de Trepuco.

Curiozitatea noastră este stârnită și mai mult de taula, constând din două pietre mari care formează un T. După unii, acestea au fost folosite ca altare unde erau oferite sacrificii; după alții au fost pilastrul central al unei clădiri sau scena riturilor efectuate de membrii cultelor soarelui. Este puțin probabil că adevărata origine a acestor construcții mărețe și enigmatice va fi cunoscută vreodată . Cei care doresc să vadă o taula trebuie să meargă în centrul oricăreia dintre așezările preistorice, cum ar fi Talati de Dalt, Torretrencada și Torrellafuda, pentru a menționa doar câteva.

Făcând un salt în timp, ar trebui să vizităm bazilicile paleocreștine (d’es Fornas de Torello, es cap des Port de Fornells, Bazilica Son Bou) și așezarea megalitică Torre d’en Gaumes, construită din timpul Imperiului Târziu până la dominația bizantină în secolul al VI-lea. Apoi mergem în Portul de Sa Nitja pentru a vedea ruinele unei tabere romane, o necesitate absolută.

Deși traseul pietrei este în mod clar una dintre cele mai bune modalități de petrecere a timpului nostru pe insulă, este de asemenea adevărat că turul fiecărui monument unic ar fi o ocupație epuizantă. Putem vizita în schimb muzee, unde putem contempla vestigii arheologice în timp ce ascultăm explicațiile excelente oferite de ghizi. Muzeul din Minorca, Muzeul Eparhial și Muzeul Municipal din Ciutadella și Cap de Cavalleria sunt doar câteva dintre locurile pe care le-am putea include în itinerariul nostru, în sine lucrări de artă atât din punct de vedere istoric, cât și arheologic.

Ciutadella

O plimbare în jurul magicei Ciutadella ne va oferi o oportunitate unică să ne familiarizăm cu un oraș care era locul de reședință al aristocrației locale și a fost, înainte de dominația engleză, capitala insulei.

Orașul este de interes pentru vile, un memento al gloriei de altădată. Vizitatorilor li se recomandă să-și parcheze mașinile și să meargă pe jos în cartierul vechi pentru a admira cele mai importante palate din secolele al XVII-lea și al XVIIi-lea. Asfel vor obține o perspectivă asupra modului de viață al nobilimii vechi contemplând bogățiile de acolo. În timpul verii sunt organizate tururi de vizitare a obiectivelor turistice, deși multe clădiri sunt fie închise publicului, fie deschise pentru câteva ore. Pornind din Plaza des Born (Piața des Born), centrul orașului, ajungem la Primărie (Town Hall), o construcție eclectică din secolul al XIX-lea care a fost cândva un palat. Nu departe de piață se află principalele clădiri din Ciutadella: Palacio delConde de Torresaura, Palacio Salort, deschisepubliculuisâmbătaînlunile de varăși Palacio Olivar, undetotceea ce se poatevedea este fațada, pentrucăfamiliaîși are acoloreședințaîncea mai mare parte a anului. De acolo, ajungem ușor la Catedrala construită în stil gotic, cu o serie de modificări baroce. La o aruncătură de băț se află Ses Voltes, o zonă largă atractivă de comerț nu numai pentru vitrine, ci și pentru arcurile albe de pe fiecare parte a străzii. În timp ce suntem în apropiere, ne-am putea opri la biserică, Iglesia del Roser, folosită astăzi doar ca sală de expoziție, dar și la biserica și fosta mănăstire cunoscută drept Dels Socors, unde a fost instalat Muzeul Eparhial. Vara putem vizita curtea veche a mănăstirii, unde au loc concerte. Cu toate acestea, biserica este închisă publicului tot anul.

Precum cartierul vechi, portul dispune de o serie de obiective turistice de mare frumusețe, cum ar fi Castelul Sant Nicolau. Pe de altă parte, petrecăreții de noapte vor putea merge la oricare dintre discoteci, baruri și restaurante.

Și pentru cei care preferă să facă plajă sau o baie în mare, nu vor avea de ce să se plângă în Ciutadella, unde vor fi atrași de cele mai bune, cele mai fine plaje ale insulei. Luând-o pe șoseaua Me-1 spre Mao, ne îndreptăm spre sud, de-a lungul splendidelor plaje Son Saura și Es Talaier. Puțin mai departe de-a lungul coastei ne bucurăm de apele limpezi ale plajelor En Turqueta și Macarella, două dintre cele mai populare printre iubitorii de plajă. La celălalt capăt, părăsim șoseaua Me-1 și o luăm spre nord, ajungând la Cala Pilar unde există o mână de rezidenți și amatorii de scăldat sunt oarecum descurajați de faptul că parcul auto cel mai apropiat este la distanță. În partea stângă a nisipurilor găsim Cala Carbo, o plajă mică ascunsă în roci și cea mai apropiată de mare. Continuând de-a lungul coastei, în aceeași direcție, ajungem la o altă zonă de scăldat, formată din plajele Gran de Algaiarens și mai mica Petita de Algaiarens, adiacent Ses Fontanelles, care împreună dau perfecta armonie într-una dintre cele mai fascinante și curate zone din nordul Minorcăi.

Turiștii nu trebuie să se aventureze atât de departe de oraș în căutare de mare și nisip. Pornind din Ciutadella de-a lungul șoselei Me-24, mergem pe coasta de sud-vest spre o lume de surprize plăcute, facem prima oprire la Cala en Brut, un estuar urban cu platforme pentru amatorii de scăldat. La câteva minute distanță se află una dintre cele mai populare plaje ale insulei: Cala en Blanes, cu un segment mai larg și mai scurt de nisip decât cel precedent, dar totuși aproape de oraș. Nu departe, ajungem la Santandria, o plajă tradițională favorită printre oamenii din Ciutadella; mai mult spre sud, Cala Blanca, o stațiune turistică plină de culoare locală. Cap d’ Artrutx simbolizează punctul sud-vestic al insulei, în timp ce, din vest, vedem prima plajă de pe coasta de sud, Cala en Bosc, înconjurată de hoteluri și alte facilități. În sfârșit, ajungem pe plaja în formă de scoică, Son Xoriguer, linia de demarcație între zona turistică și terenul virgin descris mai sus, ceea ce va fi o încântare pentru oricine va vizita coasta Ciutadella.

Mao (Mahon)

Punic la origine, Mao, capitala insulei, mai are ceva din aerul colonial, o aducere-aminte a dominației britanice. Deși nu este un mare oraș turistic, acesta dispune de un număr de clădiri care ne arată diferitele perioade din istoria sa. Putem începe de la Primărie, cu fațada sa neoclasică; apoi, Biserica Santa Maria în stil gotic târziu și orga sa monumentală datând din 1810; Biserica San Francisco din secolul al XVIIi-lea; podul, Puente de San Roque, reminiscență a zidurilor medievale ; Biserica neoclassică Iglesia del Carmen și schitul Ermita de Gracia, unul dintre cele câteva exemple de artă gotică de pe insulă.

Una dintre cele mai pline de viață părți ale orașului este portul , ritmul de activitate variind în conformitate cu ora din zi și anotimpul din an. Descoperim facilități pentru agrement și o gamă de baruri și restaurante, cu agitația de transport, industrie și comerț în fundal. Acest magnific port natural lăudat din antichitate este de peste 5 km în lungime. Din diferite părți ale orașului, cum ar fi Plaza Miranda sunt organizate excursii de-a lungul drumului de coastă, ceea ce ne permite să ne bucurăm de o vedere panoramică, în timp ce în port se poate ajunge din mai multe puncte, cel mai bun fiind Ses Voltes, construit în anii 1950. O altă alternativă este de a merge într-o excursie cu barca și a contempla portul de la mare. Ambarcațiuni cu vele (catamarane) ne vor duce într-o călătorie plăcută în jurul golfurilor și frumoaselor locuri din est.Excursia noastră începe cu Lazareto, unul dintre cele mai mari centre mediteraneene de sănătate de primă clasă, deși este deschis publicului doar vara și cu programare. Se poate ajunge la Lazareto din Es Castell. În timpul plimbării cu barca ne putem bucura de Illa del Rei, unde, de-a lungul timpului, francezii, englezii și spaniolii au înființat spitale militare. Călătoria se încheie cu Golden Farm, astfel numită de englezi. Potrivit legendei, Lord Nelson și Lady Hamilton au locuit odată acolo. Pentru că acum este reședință privată, nu este deschisă publicului. Portul Mao are un alt loc ce merită văzut, accesibil de pe Șoseaua Me-3: Fortaleza de la Mola, cunoscutăsubnumele de Fortăreațaisabel a Ii-a , construită la mijloculsecolului al XIX-leapentru a protejaintrareaîn port. Este deschisăpubliculuipetotparcursulverii.

IlladelRei (Insula Regelui), Portul Mao

În plus, capitala are un număr de plaje fine, accesibile de la mare saupejos, cubicicletasaumașina. De exemplu, șoseaua Me-3 ne duce la plaja Sa Mesquidaînformă de arc, situatăvizavi de un turn de pază construit de britaniciînsecolul al XVIII-leapentru a evitasă fie luațiprinsurprindere de oricejefuitoriposibili. De aicimergempe șoseaua Me-5 saustabilim o plimbare de 3 ore pentru a ajunge la Es Grau. Acestpeisajuluitor este casa primului parc natural al insulei,

S’Albufera, care la rândul său marchează începutul unei plimbări plăcute spre Cala a Torreta, unde vizitatorii nu sunt prea numeroși din cauza faptului că este inaccesibilă cu mașina. Urmând aceeași întindere a liniei de coastă, suntem întâmpinați de un alt loc izbitor, farul Cap de Favaritx, unde se poate ajunge din Cf-1 de pe Șoseaua Me-7. La acest punct putem vedea Cala Tortuga și Morella Nou, două plaje alăturate, de o mare frumusețe naturală. Și acum că am ajuns la sfârșitul turului din Mao, avem un sentiment de satisfacție că am făcut alegerea corectă, fie că am navigat, am mers cu mașina sau pe jos.

Coasta de sud

Banda centrală

Întinzându-se de la Ferreries la Alaior, banda centrală a coastei de sud a Minorcăi este alcătuită dintr-o secvență a cursurilor de apă care au brăzdat treptat suprafața în drumul lor spre mare.

După o plimbare în jurul Ferreries, un oraș activ construit după instrucțiunile lui Jaime al III-lea, unde punctul central este Biserica Sfântului Bartolomeu, prin cartierul vechi, vom merge pe șoseaua Me-22 spre locația privilegiată a Cala Galdana. Observăm la acest golf cum flora și fauna specifice sunt într-o stare complet naturală. Coborând pe platourile Algendar și Algendaret, ne găsim în golf, care, în ciuda dezvoltării urbane, este în continuare cel mai bun exemplu al caracteristicilor Minorcăi: colțuri și crăpături scăldate în apele de smarald, plantații de pin ajungând până la plajă, vegetație exuberantă și izvoare de apă proaspătă gâlgâind în ravene. De-a lungul țărmului, relieful, care este relativ ridicat la Cala Galdana, scade ușor până la plajele frumoase Cala Mitjana, Trebaluger, Fustam și Escorxada și apoi pe plajele Binigaus, cel mai bine ajungându-se de la mare sau pe jos, deoarece nu există niciun drum la suprafață pentru a ușura accesul. Aceste plaje sunt scăldate de apele turcoaz, limpezi precum cristalul. Aici începe o bandă de nisipuri practic neîntreruptă, locația celor mai populare plaje ale insulei: Sant Adeodat, Sant Tomas, Atalitxși Son Bou.

Accesibiledin șoseaua Me-18, primele trei aparțin orașului Es Migjorn Gran care s-a desprins de Es Mercadal în 1989. Son Bou, parte a orașului Alaior, este plaja cea mai întinsă și plăcută plajă a insulei. Datorită dimensiunii sale și a faptului că există o mulțime de facilități în zona urbană, este ideală pentru copii. Se poate ajunge pe drumul care duce la Alaior, care este, de altfel, al treilea cel mai important oraș al insulei. În cartierul vechi nu trebuie să ratați Biserica în stil baroc a Sfintei Eulalia, Biserica San Diego din secolul al XVII-lea , cu mănăstirea ei, Pati de Sa Lluna (Patio de Luna) și palatul, Palacio de Can Salort. În împrejurimi, ar trebui să mergem la Cala en Porter, vizitând monumentele preistorice Torralba d’en Salord și So na Caçana. Privind spre mare este Cova d’en Xoroi, locul perfect pentru distracție. Ne completăm itinerariul cu plaja Cales Coves, locul unor cimitire din Epoca de Fier.

Banda sud-estică

Cu teren neted și doar ocazional zonă împădurită, banda sud-estică este destul de diferită de orice am văzut până acum. Mergând pe șoseaua Me-12 din Mao ajungem în orașul Sant Climent, parte a capitalei insulei și purcedem spre splendida stațiune Cala Canutells. Cel mai mare oraș de pe acest litoral este Sant Lluis, cu mai multe proprietăți rezidențiale și un număr de case de țară de interes cultural și turistic. Putem ajunge acolo și din șoseaua Me-8, unde o fabrică veche, acum un muzeu etnologic, marchează intrarea în oraș, care s-a dezvoltat în jurul bisericii în momentul dominației franceze. Mergem apoi pe șoseaua Me-10 spre minunatele plaje Binidali și Biniparratx, ascunse de lume de stânci înalte. Plaja Binidali prezintă formațiuni de rocă și o gamă de locuri retrase, în timp ce Biniparratx este bună pentru a ancora. La doar câteva minute distanță pornim de la Binissafuller pe un traseu nou prin mai micul, dar la fel de abrupt teren stâncos. Ajungem pe plaja cu nisip fin Binibequer, unde elementul predominant este satul de pescari Binibeca Vell, care a fost transformat într-o stațiune turistică și este de interes special pentru arhitectura sa neobișnuită. Apoi este Biniancolla, ultimul golf din sud. Vârful sudic al insulei și cea mai mare întindere de nisip este Punta Prima, situată vizavi de Isla de l’Aire.Trebuie să vedem de asemenea golfurile de la Cala Alcalfar, S’Algar și Rafalet. La Cala Alcalfar, un turn de veghe adaugă o notă specială peisajului; S’Algar este un fond locativ construit pe un vârf stâncos cu vedere spre o plajă ce are o gamă completă de facilități de agrement și sport și Cala Rafalet, deși lipsit de nisipuri, merită vizitat, plimbându-ne prin pădurea de stejari și admirând priveliștea de pe stânci.Apoi mergem pe drumul de coastă sau, dacă suntem în Mao, drumul Me-2 spre Es Castell, orașul de est al Spaniei, numit după Castelul Sfântului Felipe, în jurul căruia a fost fondat și s-a dezvoltat. Punctele de interes în cartierul vechi includ Primăria, Muzeul Militar și biserica, Iglesia del Roser. Districtul municipal Es Castell cuprinde, de asemenea, Cala Sant Esteve, la care se ajunge pe drumul Me-4, în timp ce drumurile asfaltate ne vor duce la legendarul Castel al Sfântului Felipe și Fort Marlborough. Deși castelul este aproape în ruine, fortul, cu șanțurile, tranșeele și crenelurile sale, este în stare bună și este deschis pentru tururi ghidate pe tot parcursul anului. Fortul a fost construit de englezi între 1710 și 1726. Se numește Marlborough după Sir John Churchill, duce de Marlborough. Am putea încheia excursia cu un repaus binemeritat în micul port al orașului, Cales Fonts, plin de restaurante, baruri și magazine.

Coasta de nord

Multe sunt opririle care ne așteaptă pe drumul de-a lungul coastei de nord a Minorcăi, dar vizitatorii ar trebui să rețină că punctul de plecare este orașul central al insulei, Es Mercadal, unde se ajunge din drumul principal Me-1. Cum trebuie să traversăm orașul pentru a ajunge la aceste locuri remarcabile, am putea vizita unele dintre atracțiile locale: biserica parochială dedicată Sfântului Martin, spectaculoasa fântână din secolul al XVIII-lea și vârful Muntelui Toro, care veghează deasupra Es Mercadal de la o altitudine de 357 m. Apoi am putea gusta din faimoasele delicii culinare ale orașului.

Din Alaior, călătorim de-a lungul drumului Me-9 cum Me-11 se închide, care ne duce la intrarea în lungul și îngustul Port d’Addaia. Apoi, peste câteva minute, ajungem la golful Cala Moli și vilele din Na Macaret. Apele cristaline din jurul Insulelor Mari și Mici ale Addaiei sunt dotate cu recife, ceea ce face dificilă intrarea în portul de la mare. Navigatorii știu că, odată ce sunt în estuar, vor fi capabili să acosteze navele lor în condiții de siguranță. Apoi, mergând pe drumul de coastă, ajungem la Punta Grossa, o masă uriașă de piatră care adăpostește marea întindere de nisip cunoscută sub numele de Arenal d’en Castell de vântul de est. Hotelurile și proprietățile rezidențiale construite în apropiere stau mărturie a popularității sale ca stațiune turistică. Un alt loc plăcut în acest golf vast este Macar de Sa Llosa, accesibil pe jos, deși există un drum mai scurt din nord via proprietatea rezidențială Son Parc, pe care îl știm sub numele Arenal de Son Saura. Se poate ajunge la Son Parc de-a lungul drumului Me-7 din Mao sau de-a lungul drumului Me-15 din Es Mercadal. O plimbare scurtă, dar plăcută de-a lungul stâncilor ne va duce la micul și ascunsul golf Cala Pudent, spălat de apele translucide. Mola de Fornells marchează punctul cel mai nordic al coastei de nord-est. Aici în golf, Bahia de Fornells începe o întindere de coastă care nu scapă de tramontana, vânt rece și violent. Întreaga zonă, desemnată ca rezervație naturală, este locul perfect pentru sporturile nautice. Vizitatorii sunt captivați imediat de port, nu în ultimul rând datorită mâncării numite lobster bouillabaisse (homar cu pește), servite în restaurantele de acolo. Fornells este ușor accesibil din drumul Me-15. De acolo, un drum asfaltat ne duce la golful Cala Tirant, plaja principală din Fornells. Dacă mergem de-a lungul coastei, CF-3 ne va duce la Peninsula de Cavalleria, unde o stâncă masivă este încoronată cu un far ce privește peste mare, fiind punctul cel mai nordic al insulei. În apropiere se află Portul de Sa Nitja, o fostă așezare romană unde arheologii caută relicve ale trecutului. Plajele Cavalleria și Farragut, acoperite cu nisip roșiatic, sunt recomandate pentru a face o baie. Apoi am putea porni la o plimbare de o oră și jumătate pe teren ușor spre Binimel-la, plaja cea mai mare și cea mai ușor accesibilă din zonă, ale cărei ape sunt recunoscute pentru bogăția lor de viață marină. După o pauză putem merge la pitorescul golf Cala Pregonda. În mai puțin de o oră suntem învăluiți de un decor unic de nisipuri fine, pini luxurianți și ape străvezii. Nu departe ajungem la Cala Barril, sigur cu adăpostul stâncos și după o scurtă plimbare la Cala Calderer , o încântare pentru iubitorii de natură. Deși accesul este dificil fără corabia cu pânze, nu putem omite un loc așa de fascinant .

Din cauza compoziției geologice variate, este imposibil să generalizăm asupra peisajului Minorcăi. Totuși, o trăsătură comună definește insula ca un întreg: tramontana (vânt rece și violent). Coasta a fost pusă sub protecție în temeiul Actului de Mediu al Insulelor Baleare. În Minorca se mai găsesc și alte locuri interesante precum Fortificația musulmană Santa Agueda, accesibilă din Ferrieres.

Vezi si:

~Minorca – Spania

Minorca – Economie

Iulia Vlada — Wed, 16 May 2012 08:47:20 +0000

Economia Minorcăi se învârte în jurul a trei activități: turism, agricultură și creșterea vitelor, susținute de fabricarea de încălțăminte și bijuterii.

Deși turismul este promovat pe tot parcursul anului, sezonul de vârf al vacanței durează din mai până în octombrie, atunci când turiștii vin în număr mare, în principal din Europa și Spania. Agricultura și creșterea vitelor sunt orientate spre producția de brânză sub denumirea Mahon-Menorca, împreună cu o gamă largă de alte produse lactate. În ceea ce privește încălțămintea, insula se bucură de renume internațional, având o piață specifică pentru tradiționalele abarcas (sandale) minorcane, folosindu-se cauciuc și două bucăți de piele. Faima bijuteriilor din Minorca s-a răspândit în toată lumea, reflectată la Târgul Internațional din Mao, Eurobijoux, unde producătorii din toată Europa își afișează marfa, în fiecare an la sfârșitul lui aprilie.

Cu toate acestea, cea mai mare atracție pe această frumoasă insulă mediteraneană se află în zona sa interioară; un bogat patrimoniu, ecologic și cultural, care a primit recunoaștere internațională în 1993, când a fost premiată drept Rezervația Biosferei de către UNESCO, în cadrul Programului Omul și Biosfera, MaB. Un efort global a fost făcut pentru a combina conservarea cu promovarea activităților turistice, după cum arată faptul că peste 40% din insulă este sub protecție juridică, inclusiv un parc natural și o rezervație marină. În consecință, când vizităm Minorca ne găsim într-un spațiu magic creat de cer, mare și pământ; suntem învăluiți într-un paradis de pace dat de natura în forma sa cea mai pură; savurăm perfecta armonie când ne plimbăm, facem scufundări în adâncurile mării sau suntem pe plaje și golfuri unde nisipurile fine, albe sunt înconjurate de ape transparente, în timp ce locuri izolate ne invită să ne odihnim și să stăm la soare. Nu este o surpriză că acele comori naturale ale insulei și liniștea ar fi lăudate de o listă așa lungă de vizitatori.

Vezi si:

~Minorca – Spania

Minorca – Spania

Iulia Vlada — Wed, 16 May 2012 08:39:11 +0000

Bine ați venit la liniște și pace!

Perla mării, insula albă și albastră, ni se spune despre ea în poezii și cântece. Casele albe frumoase din Minorca sunt evidențiate de un cer albastru și apele turcoaz ale mării ei cristaline. Cei care vizitează insula pentru prima dată o descriu ca fiind unică, diferită și cu totul remarcabilă. Pe insula Minorca, natura și liniștea își unesc forțele pentru a oferi locul ideal pentru a scăpa de toate.

Fermecătoarea insulă este cel mai estic teritoriu al arhipelagului mediteranean al Insulelor Baleare și al Spaniei. Acoperind o suprafață de 701.84 km², țărmul ei este de 290 km lungime. La interior, cea mai lungă distanță este mai mică de 48 km și punctele extreme sunt Cap de Cavalleria la nord, Illa de l’Aire la sud, Cap de La Mola la est și Cap de Bajoli la vest. În cea mai mare parte plată din punct de vedere geologic, Minorca poate fi împărțită în două secțiuni: nord, cu teren abrupt și un țărm crestat și sud, cu relief neted și rigole generoase.În centrul insulei se întrevede cel mai înalt punct, Muntele Toro la 358 m. Populația de aproximativ 94.383 locuitori, distribuită în opt orașe (Mao(Mahon), Ciutadella (Ciudadela), Alaior, Es Castell, Ferrieres, Es Mercadal, Sant Lluis and Es Migjorn Gran), se bucură de avantajele oferite de un climat mediteranean.

De secole, insula a fost râvnită de multe popoare și cuceritori. Din cauza locației sale strategice și portului său Mao a căzut în mâinile romanilor, grecilor, fenicienilor, piraților, francezilor și britanicilor. Numită Nura (sensul de ‘’foc’’) de fenicieni, aceasta a fost cunoscută sub numele de Melusa la greci, care, la acea dată, făceau comerț cu locuitorii.Mai târziu, un nume mai simplu a fost ales de către romani, care au botezat mica insulă Minorca, pe seama faptului că este a doua ca mărime după cea mai mare din Insulele Baleare, Mallorca. Apoi au venit vandalii, bizantinii, subjugarea lui James I, cunoscut drept Cuceritorul din Mallorca și prădarea piraților Barbarossa (în Mao) și Mustafa Piali (în Ciutadella).

În secolul al XVII-lea, populația a scăzut considerabil din cauza amenințărilor constante ale pirateriei și secetei devastatoare. Din fericire, anul 1708 va marca începutul unei ere de aur pentru Minorca cu primul dintre cele trei episoade ale dominației britanice. Aceasta va dura până în 1802, cu ocupare intermitentă franceză în perioada 1756-1763 și spaniolă, din 1782 până în 1798. În urma Păcii de la Amiens, Minorca a ajuns în cele din urmă să facă parte din Spania.

Vezi si: